Recomandari Rapita 2017-09-07T13:50:07+00:00

RECOMANDARI RAPITA

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A RAPITEI:

1.ASOLAMENTUL:

– Este de dorit ca rapiţa să revină pe acelaşi teren după minimum 3 ani.

– Terenul pentru rapiţă trebuie să fie eliberat până la sfârşitul lunii iulie.

– Premergătoare bune sunt: mazărea, fasolea, grâul şi orzul (soiuri timpurii) Foarte bună premergătoare pentru cerealele de toamnă, deoarece mobilizează o cantitate importantă de elemente nutritive pe care le lasă într-o masă vegetală bogată, care se descompune uşor în stratul arabil .

DE EVITAT:

  • Leguminoasele pentru boabe şi floarea-soarelui pot fi atacate de Sclerotinia sclerotiorum, de aceea trebuie evitate în rotaţie.
  • Rapiţa este sensibilă la efectul remanent al unor erbicide, în special din grupa sulfonilureicelor.

Rapita prefera:

  • Terenurile cu soluri lutoase.
  • Atât terenurile grele, cat si terenurile nisipoase, bogate in humus cu o bună alimentare nutritivă, împreună cu precipitaţii suficiente duc la câştiguri sigure.

 Rapita nu se preteaza la:

  • terenuri puternic argiloase cu mare înclinaţie lapăstrare de umiditate. Pe lângă problemele cu structura solului si pregătirea însămânţării mai apar in aceste locuri foarte des probleme de supravieţuire pe timp de iarna.
  • Soluri extrem de uşoare si drepte. Insuficienta precipitaţiilor face cultura nesigura.

Soluri unde exista pericol de îngheţ târziu. Se vor lua in considerare îngheţul, plesnirea tulpinei si distrugerea florii prin îngheţ.

FERTILIZAREA ESTE UNUL DIN ELEMENTELE TEHNOLOGICE CU CEL MAI MARE IMPACT ASUPRA PRODUCTIEI

FERTILIZAREA CU P :

Rapiţa este o cultură cu exigenţe mari faţă de fosfor. In majoritatea cazurilor, este bine să se fertilizeze cu fosforul înainte de semănat. Pe solurile sărace în fosfor, specialiştii  recomandă chiar aplicarea îngrăşămintelor pe arătură, pentru ca, în urma lucrărilor de pregătire a patului germinativ, plantulele de rapiţă să găsească foarte repede fosforul în straturile superficiale. Nefertilizarea cu fosfor (în special pe solurile slab aprovizionate), penalizează puternic producţia. La rapiţă, carenţele de fosfor pot să apară din primele faze de vegetaţie, chiar din a doua săptămână după răsărire, deoarece fosforul din rezervele seminţei se epuizează în primele 7 zile. Absorbţia deficitară a fosforului se manifestă cel mai adesea la plantele tinere, după perioade prelungite de vreme rece.

FERTILIZAREA CU K:

Foarte importanta pentru rezistenta la boli, seceta, inghet.

Consumul acestui macroelement e cel mai mare.

FERTILIZAREA CU N :

La ieşirea din iarnă, o cultură promiţătoare de rapiţă trebuie să aibă biomasa părţii aeriene de cel puţin 500-600 g/mp (substanţă proaspătă). Pentru realizarea acestei biomase, plantele de rapiţă absorb între 35-45 kg N/ha. Semanata in optim si pe un sol mediu aprovizionat, rapita poate obtine cea mai mare parte din aceasta cantitate doar din aportul solului. Dacă rapiţa urmează după cereale păioase la care s-au obţinut producţii mari, iar paiele au fost tocate şi încorporate, trebuie evitată apariţia „foamei de azot“ (se aplică câte 7-10 kg N pentru fiecare tonă de resturi vegetale încorporată). un nivel ridicat de biomasă înainte de venirea iernii, va duce la pierderi mari de N, doar parțial recuperate de cultura + risc mai mare ca plantele sa moara peste iarna.

FERTILIZAREA CU S

Sulful este considerat al treilea element ca importanţă, după azot şi fosfor. Cea mai bună variantă pentru acoperirea nevoilor de sulf o reprezinta insa îngrăşămintele complexe granulate, care contin sulf si au avantajul ca se aplica mai usor si pot fi folosite atât pe solurile bazice, cât şi pe solurile acide. Rapiţa este planta care răspunde cel mai bine la fertilizarea cu sulf. În multe cazuri, carenţa în sulf se observă la început la rapiţă şi numai peste câţiva ani se manifestă la cereale. În general, la plantele oleaginoase, randamentul creşte direct proporţional până la doza de 60 kg S/ha. Specialiştii consideră că în cazul manifestării carenţei în S, pierderile pot ajunge până la 1.000-2.000 kg/ha.

FERTILIZAREA CU B:

Borul nu migrează major în plantă ceea ce înseamnă că trebuie să fie furnizat atunci cand exista cerințe (toamna si primavara). Soluri predispuse la deficiențe de bor: soluri nisipoase soluri cu pH-ul peste 7; soluri cu continut de materie organică scazut sau foarte ridicat; soluri compactate și / sau uscate; soluri amendate.

  • Fertilizarea cu B în toamnă: Toamna Borul joacă un rol important în creșterea rădăcinilor, transportul nutrienților, acumularea substanțelor de rezervă. În toamnă se recomandă ca Borul să fie aplicat la sol în doza de 200-300 g/ha.
  • Fertilizarea cu B în primăvară: Primăvara Borul este în principal responsabil de creșterea tubului polenic, omogenitatea în floritului. Primăvara B poate fi aplicat și foliar în doza de 300-500 g/ha.

 

LUCRARI DE INTRETINERE:

  • Buruienile: Combaterea buruienilor din cultura rapitei prezintã o serie de particularitãti generate de perioada de semãnat, distanta dintre rânduri etc. care o avantajeazã în concurenta cu buruienile comparativ cu majoritatea plantelor de culturã. Cu toate acestea practic nu se pot obtine productii satisfãcãtoare, profitabile, fãrã a aplica un minim de mãsuri de combatere a buruienilor. Combaterea buruienilor se face numai cu erbicidele antigramineice (cruciferele sălbatice trebuie combătute prin lucrările solului, rotaţii etc., la nevoie făcându-se şi plivitul culturilor de rapiţă în primăvară).
  • Daunatorii Rapiţa are foarte mulţi dăunători (Meligethes aeneus, Psylliodes chrysocephala, Brevicoryne brassicae, Entomiscelis adonidis etc.) împotriva cărora trebuiesc făcute 2-3 tratamente la epoci şi cu produse adecvate.

RECOLTAREA:

Recoltarea se face la 7-9 zile după tratamentul cu desicanţi, direct din lan, cu combina adaptată pentru cultura de rapiţă.

  • Dacă nu se folosesc desicanţi (ceea ce este, de altfel, neeconomic pe suprafeţe mici), recoltarea rapiţei ridică probleme deosebite, chiar şi la hibrizii cu o bună rezistenţă la scuturare. Ø Se recomanda folosirea de hibrizi de rapiţă de toamnă, care să aibă silicve indehiscente şi cu o mare rezistenţă la cădere (tulpină viguroasă, care să poată suporta o recoltă de peste 2.500-3.000 de kilograme la hectar) şi care să permită recoltarea rapiţei fără aplicarea de desicanţi.
  • Trebuiesc aplicate toate măsurile tehnologice care asigură lanuri cu coacere uniformă (nivelarea terenului, semănat şi fertilizat fără greşuri, lupta împotriva buruienilor) au în acest caz o importanţă şi mai mare.
  • După recoltare, seminţele de rapiţă se menţin în straturi subţiri de 5-10 cm, lopătându-se zilnic până ce ajung la umiditatea de 9%. Mai avantajoasă este însă uscarea pe cale artificială.
  • IMPORTANT A SE LIMITA O DEZVOLTARE EXCESIVA A MASEI VERZI (Cu exceptia unui semanat tarziu), pentru a preveni o alungire precoce a tulpinii si pentru a nu se consuma din zaharurile de rezerva inmagazinate in radacina pentru dezvoltare foliara
  • MARITI DISPONIBILITATEA FOSFORULUI SI ASIGURAREA UNEI  STRUCTURI BUNE A PATULUI GERMINATIV pentru a facilita implementarea sistemului radicular
  • ATENTIE LA PREZENTA UNEI CANTITATI MARI DE MATERIE ORGANICA LA SUPRAFATA care poate intrazia germinarea semintei. Prezervati umiditatea din patul germinativ Ø DENSITATEA in toamna este importanta in toamna dar nu e telul principal. In general rapita are o capacitate foarte buna de ramificatie.
  • DENSITATEA in primavara depinde de rezistenta platei peste iarna deci acumularea de masa uscata este importanta.
  • INTRAREA IN IARNA ideal in 8 mm coletul, 8 cm radacina, 8 frunze

 

PUNCTE CHEIE IN DIFERITE FENOFAZE:

Eficiența ridicata la prima trecere cu N în primavară

  • Efecte durabile la ultima trecere datorită faptului că nici o altă trecere nu mai este posibilă datorită înălțimii și florilor
  • Asigurarea unei bune disponibilități si cantități a K datorită cerințelor mari și riscului de stres hidric.
  • Acumularea de masă uscată suficienta inainte de înflorire deoarece exista o competitie stransa pentru asimilate si substante nutritive, intre diferitele procese care se suprapun (de creștere vegetativă, înflorire, formarea de silicve si umplerea semintelor).

Inductia florala, infloritul si formarea silicvelor

  • Disponibilitatea N și capacitatea plantei de absorbție a N cât mai mult timp posibil, dupa inflorit rapita are o faza critica de N
  • Depozitarea de zaharuri înainte de inflorire (necesare pentru transformarea N) Ø Sinteza zaharului și acumularea până la sfârșitul înfloritului (intensitatea luminii, disponibilitatea apei și a potasiului)
  • Menținerea curgerii sevei cât mai mult posibil pentru transferul zahărului în sămânță (acumularea lipidelor)
  • Necesar ca să ai un sistem radicular puternic, o activitate fotosintetică intensă a silicvelor și o disponibilitate suficientă și lungă a azotului
  • Numai primele flori vor deveni silicve, astfel este necesar ca înflorirea să fie grupată și omogenă pt. a crește % fecundării si pt. a avea o formare a silicvelor omogenă (mai puține pierderi pt recoltă)
  • Necesar să se menţină cât mai mult timp o fotosinteza intensă pentru a avea şi păstra o bună sinteză a zaharuri, sursă de energie şi scheletul de carbon pentru producerea de acizi graşi;

 Pozitionare CICh la rapita – TOAMNA

  • CEREALFOS, sau NP 8.30 0 NGOOO+AMESAL + ME– carența mare de P, ~ 180 – 200 KG/HA
  • NP 5.24.0 NGOOO + AMESAL + ME – carență mică, medie P, ~ 200 -250 KG/HA
  • NPK: 4.20.10. + NGOOO+ AMESAL + ME -necesar si de K la semanat, ~ 200 – 250 KG/HA

 FOARTE IMPORTANT!

  • TOATE INGRASAMINTELE SOLIDE CONTIN NGOOO in azot, ASTFEL CA VA EXISTA O ELIBERARE TREPTATA SI CONTROLATA A AZOTULUI PRIN INHIBITORUL DE NITRIFICARE
  • EXISTENTA AMESAL 200 N IN TOATE INGRASAMINTELE COMPLEXE, FACE IN ASA FEL INCAT SA NU MAI CONTEZE CA PH-UL SOLULUI ESTE ACID SAU BAZIC, DEOARECE AJUTA LA DEBLOCAREA IONILOR DE AL SI FE IN SOLUL ACID, RESPECTIV CEI DE CA SI MG IN SOLUL ALCALIN.