Azotul este unul dintre nutrienții esențiali pentru dezvoltarea culturilor, însă cantitatea de azot aplicată nu este automat egală cu cea pe care plantele o vor putea utiliza.
Din momentul aplicării îngrășământului, azotul trece prin diferite transformări în sol. Forma în care este administrat, temperatura, umiditatea, caracteristicile solului și momentul aplicării pot influența disponibilitatea acestuia pentru plante.
Pentru fermier, întrebarea relevantă devine astfel nu doar „Cât azot aplic?”, ci și „Cât din azotul aplicat poate rămâne disponibil culturii atunci când aceasta are nevoie de el?”
Înțelegerea principalelor mecanisme prin care azotul poate fi pierdut ajută la construirea unei strategii de fertilizare mai bine adaptate condițiilor din fiecare fermă.
Cum se pierde azotul din sol?
Trei procese sunt deosebit de importante atunci când analizăm eficiența fertilizării cu azot:
1. Volatilizarea azotului
Volatilizarea reprezintă pierderea unei părți din azot în atmosferă, sub formă de amoniac. Riscul este relevant în special în cazul fertilizanților care conțin azot ureic, dacă aceștia rămân la suprafața solului în condiții favorabile pierderilor. Din perspectiva tehnologiei de fertilizare, gestionarea acestui proces urmărește să ofere azotului aplicat mai mult timp pentru a ajunge în zona în care poate fi utilizat de cultură.
2. Levigarea azotului
Levigarea apare atunci când azotul sub formă de nitrat este transportat odată cu apa în profunzimea profilului de sol și poate ajunge sub zona explorată de rădăcini. Riscul este influențat de condițiile din sol, precipitații sau aportul de apă și forma în care se găsește azotul. Din punct de vedere economic, azotul care părăsește zona accesibilă rădăcinilor reprezintă o parte din investiția în fertilizare pe care cultura nu o mai poate valorifica.
3. Denitrificarea
Denitrificarea este un proces biologic prin care azotul aflat sub formă de nitrat poate fi transformat în compuși gazoși. Procesul este favorizat în special de condițiile cu exces de apă în sol, când disponibilitatea oxigenului este redusă.
Prin urmare, aceeași doză de azot poate avea o eficiență diferită de la o parcelă la alta sau de la un sezon la altul, în funcție de condițiile în care este administrată.
De ce cantitatea de azot aplicată nu spune întreaga poveste?
Într-o strategie de fertilizare, doza rămâne un reper esențial, dar trebuie privită împreună cu eficiența utilizării azotului.
În practică, fermierul trebuie să coreleze cantitatea administrată cu necesarul culturii, analiza și fertilitatea solului, forma de azot utilizată, umiditatea, momentul aplicării și riscul apariției proceselor care pot reduce cantitatea de nutrient disponibilă plantelor.
Astfel, obiectivul nu este simpla creștere a cantității administrate, ci alegerea unei strategii prin care azotul să fie disponibil cât mai bine în raport cu necesarul culturii. Această diferență dintre cantitatea aplicată și cantitatea care poate fi utilizată de cultură este relevantă atât agronomic, cât și economic.
Cum contribuie inhibitorii de nitrificare la gestionarea azotului?
După aplicare, formele de azot din sol trec prin diferite transformări. Prin nitrificare, azotul amoniacal este transformat treptat în azot nitric. Nitratul este o formă accesibilă plantelor, dar este și mobil în sol, ceea ce îl face expus levigării și, în anumite condiții, denitrificării.
Un inhibitor de nitrificare are rolul de a încetini această transformare. Scopul este menținerea azotului pentru o perioadă mai lungă într-o formă mai puțin expusă acestor mecanisme de pierdere și sincronizarea mai bună a disponibilității sale cu cerințele culturii.
Unde se integrează gama NG în strategia de fertilizare?
În acest context se integrează gama NG de la CICh, care include AMOSULF NG, UREE NG și UTIL SAN NG.
Gama este poziționată în zona îngrășămintelor cu tehnologie pentru gestionarea și protecția azotului. N-Guard este un inhibitor de nitrificare pe bază de ulei vegetal, iar principiul tehnologiei este încetinirea procesului de nitrificare. Pentru UTIL SAN NG, de exemplu, CICh indică reducerea pierderilor de azot asociate levigării și denitrificării și o perioadă de protecție a azotului de 90-110 zile.
Această abordare urmărește să prelungească perioada în care azotul rămâne disponibil culturii și să coreleze mai bine nutriția cu perioadele critice de consum.
Integrarea unui produs din gama NG nu trebuie însă făcută independent de situația din parcelă. Stabilirea dozelor trebuie să țină cont de fertilitatea solului, cultura înființată și stadiul de dezvoltare al plantelor.
Dar volatilizarea? De ce forma fertilizantului contează
Strategia de protecție a azotului trebuie corelată și cu forma de azot administrată. În cazul îngrășămintelor care conțin azot ureic, o altă etapă importantă este transformarea ureei. În anumite condiții, acest proces poate favoriza pierderea azotului prin volatilizare.
De aceea, tehnologiile pentru gestionarea azotului pot aborda mecanisme diferite: unele urmăresc încetinirea nitrificării, în timp ce altele urmăresc limitarea pierderilor asociate transformării ureei. Această diferență este importantă atunci când fermierul alege între diferite tipuri de fertilizanți și tehnologii de protecție a azotului.
NITRO 30: trei forme de azot într-un fertilizant lichid
O altă opțiune din portofoliul CICh este NITRO 30, un îngrășământ lichid pe bază de azot. NITRO 30 conține 30% azot total, distribuit în trei forme: azot nitric, azot amoniacal și azot ureic. Potrivit documentației CICh, azotul nitric este orientat către un efect imediat, în timp ce formele amoniacală și ureică asigură un efect gradual.
Formula include tehnologii pentru protecția azotului la volatilizare și nitrificare. Conform informațiilor tehnice CICh, inhibitorul de volatilizare este destinat limitării conversiei ureei în amoniac pentru o perioadă de până la 14 zile, oferind timp pentru încorporare prin precipitații sau prin alte mijloace. Inhibitorul de nitrificare urmărește întârzierea nitrificării amoniului, cu o perioadă indicată de până la 40 de zile.
Prin urmare, NITRO 30 abordează problema eficienței azotului dintr-o perspectivă diferită față de fertilizanții solizi din gama NG: combină trei forme de azot într-o soluție lichidă și tehnologii destinate gestionării unor procese diferite de pierdere.
Gama NG sau NITRO 30? Alegerea începe cu tehnologia fermei
Cele două opțiuni nu ar trebui prezentate ca produse între care există o alegere universal valabilă. Gama NG oferă variante solide cu tehnologie N-Guard și poate fi integrată într-o strategie care urmărește gestionarea nitrificării și reducerea riscului pierderilor asociate levigării și denitrificării.
NITRO 30 este o soluție lichidă cu 30% azot în trei forme și tehnologii de protecție la volatilizare și nitrificare. Alegerea trebuie făcută în funcție de cultura fertilizată, tipul și fertilitatea solului, necesarul culturii, condițiile de umiditate, momentul aplicării, forma de azot dorită, echipamentele disponibile în fermă și strategia generală de fertilizare.
Cum construiești o strategie pentru utilizarea mai eficientă a azotului?
O strategie de fertilizare nu ar trebui să înceapă exclusiv cu întrebarea „Ce produs aplic?”, ci cu evaluarea parcelei și a necesarului culturii. Analiza solului, pH-ul, cultura și stadiul de dezvoltare, istoricul fertilizării, condițiile de umiditate, sursa de azot și momentul aplicării sunt repere care pot influența decizia.
Stabilirea dozelor în funcție de fertilitatea solului, tipul culturii și stadiul de dezvoltare. În această logică, tehnologiile pentru protecția azotului devin o componentă a strategiei, nu un substitut pentru analiza agronomică a parcelei.
De la cantitatea aplicată la azotul valorificat de cultură
Într-un context în care costurile inputurilor au o influență directă asupra economiei fermei, eficiența fertilizării înseamnă mai mult decât stabilirea unei doze de azot.
Înseamnă să înțelegem ce formă de azot utilizăm, când o aplicăm, la ce riscuri de pierdere este expusă și cum putem corela disponibilitatea nutrientului cu necesarul culturii.
Gama NG și NITRO 30 oferă două abordări tehnologice pentru gestionarea azotului, care trebuie integrate în funcție de condițiile concrete din fermă.
Pentru alegerea produsului și stabilirea unei strategii de fertilizare adaptate culturii, solului și tehnologiei utilizate, fermierii pot solicita recomandări echipei CICh Năvodari.
Întrebări frecvente despre pierderile de azot din sol:
1. Care sunt principalele cauze ale pierderilor de azot din sol?
Azotul poate fi pierdut prin mai multe procese. Volatilizarea presupune pierderea azotului în atmosferă sub formă de amoniac, levigarea poate transporta azotul nitric sub zona accesibilă rădăcinilor, iar denitrificarea poate transforma nitrații în compuși gazoși, în special în condiții de exces de apă.
2. Ce este un inhibitor de nitrificare?
Un inhibitor de nitrificare încetinește transformarea azotului amoniacal în azot nitric. Prin această întârziere, azotul poate rămâne mai mult timp într-o formă mai puțin expusă levigării și denitrificării. Gama NG de la CICh utilizează tehnologia N-Guard în acest context.
3. Ce tipuri de azot conține NITRO 30?
NITRO 30 conține 30% azot total: 7,5% azot nitric, 7,5% azot amoniacal și 15% azot ureic. Formula combină astfel o formă cu disponibilitate imediată cu forme cu efect gradual.
4. Cum alegi fertilizantul cu azot potrivit?
Alegerea trebuie corelată cu necesarul culturii, fertilitatea și caracteristicile solului, stadiul de vegetație, condițiile de umiditate, momentul aplicării, forma de azot și tehnologia disponibilă în fermă. Nu există o soluție universală pentru toate parcelele, iar doza trebuie adaptată condițiilor concrete.