Conform unui reportaj Observator, criza globală a îngrășămintelor, amplificată de conflictul din Iran și blocarea Strâmtorii Ormuz, lovește tot mai dur agricultura românească. Fermierii se confruntă cu scumpiri de 30-40% la inputuri, iar singura unitate de producție rămasă în țară acoperă cel mult 15% din necesarul pieței.
Contextul global: cum a ajuns Strâmtoarea Ormuz să afecteze recolta românească
Blocarea Strâmtorii Ormuz în contextul conflictului din Iran a declanșat un efect de domino pe piața mondială a îngrășămintelor. Transportul din Asia spre Europa a fost perturbat semnificativ, iar Rusia, China și Turcia au introdus interdicții la export pentru a-și proteja piețele interne. Rezultatul? Prețurile au explodat la nivel global.
Ureea a urcat de la 450 de dolari pe tonă la 780 de dolari, în timp ce îngrășămintele cu conținut ridicat de fosfor s-au scumpit de la 600 la 900 de dolari pe tonă; creșteri care se resimt direct în costurile fermierilor români.
„Lucrurile au luat-o razna din cauza conflictului din Iran. Costuri mai crescute cu 30-40%„, declară Cosmin Iancu, fermier din Ilfov, în materialul difuzat de Observator.
România importă deja peste 1 miliard de euro în îngrășăminte pe an
Dependența României de importuri a atins cote îngrijorătoare. Țara noastră aduce îngrășăminte din Africa de Nord și din fostul spațiu sovietic, iar valoarea importurilor a depășit deja 1 miliard de euro anual — o vulnerabilitate majoră într-un context geopolitic instabil.
Rapoartele specialiștilor în pedologie arată că mai mult de jumătate din suprafața agricolă a României prezintă un grad scăzut de fertilitate, ceea ce face fertilizarea o necesitate absolută. Azotul, fosforul, potasiul, magneziul și fierul sunt elemente fără de care plantele cresc greu și au randamente scăzute. Fertilizarea reprezintă între 30% și 40% din costurile directe ale unei ferme, iar orice creștere de preț se transmite rapid în prețurile alimentelor.
Cezara Vișan, Director Executiv CICh România, confirmă presiunea resimțită în piață: „Costul materiilor prime a crescut cu 30% de la un an la altul. Și disponibilitatea lor este redusă — găsim mult mai greu furnizori dispuși să ne livreze marfa în momentul în care avem nevoie, sau dacă o livrează când vrem noi, costurile sunt mult mai ridicate. Peste toate acestea s-au adăugat și taxele de carbon pe care le impune Uniunea Europeană. Ca urmare, îngrășămintele pe piața din România sunt anul acesta mai scumpe cu 30% față de anul trecut.”
Singura producție internă: CICh România
În acest context, CICh România, situată pe platforma fostului mare combinat chimic de la Năvodari, reprezintă singura unitate de producție de îngrășăminte funcțională din țară. Prin porturile Constanța și Midia sosesc materiile prime (azot, potasiu, fosfor), care sunt procesate și transformate în îngrășăminte destinate culturilor mari, dar și celor speciale: pomicultură, viticultură, legumicultură.
Ernesto Sudati, producătorul italian care a readus la viață această platformă, explică miza: „Aceste materii prime provin în proporție de 90% din exterior. Dacă prețul cerealelor rămâne la 100-200 de euro pe tonă, nu poți suporta un preț al ureei de 700 de euro. Atunci, ori trebuie să crești prețul cerealelor, ori trebuie să crești producția.”
Capacitatea de producție a CICh acoperă cel mult 15% din cerința pieței românești, insuficient pentru a echilibra dependența de importuri, dar esențial pentru stabilitatea sectorului.
Consecințele directe pentru fermieri și consumatori
Fermierii sunt prinși între costuri în creștere și prețuri ale cerealelor care nu țin pasul. Estimările sunt sumbre: unul din trei sau patru fermieri români ar putea dispărea în perioada următoare, potrivit reportajului Observator.
Iar consecința finală va fi resimțită de toți consumatorii. Ernesto Sudati trage un semnal de alarmă clar: „Pâinea va costa mai mult, laptele va costa mai mult, carnea va costa mai mult, totul va costa mai mult, iar cei care vor plăti sunt cetățenii.”
Ce soluții se conturează
Fermierii cer intervenția statului, iar în Parlament se află în dezbatere o lege prin care industria îngrășămintelor va putea beneficia de ajutoare de stat. La nivel european, Ministerul Agriculturii a solicitat Comisiei Europene suspendarea pe un an a taxelor pentru îngrășăminte și uree.
Într-un sector atât de expus volatilității globale, alegerea unor soluții de fertilizare eficiente și adaptate condițiilor locale reprezintă unul dintre puținele instrumente pe care fermierii le au la dispoziție pentru a-și proteja profitabilitatea.
Acest material a fost realizat pe baza reportajului „Ultimul pilon dintr-o industrie esențială, aproape de prăbușire”, difuzat de Observator în cadrul campaniei „Cât costă să fii român”.